
Fiicele Tăvălugului fac parte din facțiunea Surorilor Milostivirii Eterne, dar în timp ce Surorile obișnuite formează o armată bine organizată de Cavaleri Nobili și o Teocrație foarte structurată, Fiicele au apărut ca grupuri de misionare lăsate pe cont propriu.
Misiunea lor inițială era să aibă grijă de săraci și de cei slabi, dar în numeroasele locuri părăsite unde s-au stabilit, au fost treptat uitate și abandonate de Surorile lor.
Lăsate fără resurse și sprijin, au fost nevoite să improvizeze, să-și dezvolte propria cultură și propriul stil de luptă. Trăind pe stradă, confruntându-se cu violența și sărăcia zilnică, au devenit foarte dure și cu experiență stradală.
De asemenea, au dezvoltat o relație mai profundă și totodată mai colorată cu moartea, deoarece nu dispun de mijloacele eficiente de înviere pe care le au Surorile obișnuite.